Cât de mult a trebuit să iubească Dumnezeu lumea aceasta , că a dat pe singurul Lui Fiu ca să moară pentru ea!  De fapt aceasta jertfă care a adus-o pentru ea , ne vorbește de cât de mare a fost dragostea Lui. Căci oricât de căzută ar fi , oricât de mare i-ar fi rătăcirea , lumea tot a lui Dumnezeu este și El, până la urmă tot o va mântui. Dar nu numai lumea, în general, este  iubită de Dumnezeu, ci aceeași dragoste și aceeași  durere simte El chiar și numai pentru un singur suflet rătăcit. Cât de bine a prins acest lucru sf. Augustin când spune :
” Dacă numai un singur suflet ar fi pierdut, Cristos ar fi adus aceeași jertfă pentru el, cum a adus pentru lumea întreagă”.
Aduceți-vă aminte de pilda cu oaia rătăcită , spusă de Domnul Isus  în (Matei 18 )
“ Ce credeți? Dacă un om are o sută de oi, și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți,
și se duce să caute pe cea rătăcită?”.

Ori de câte ori se întâmplă ca un suflet mântuit, o oaie din turma Sa de pe pâmânt, să se rătăcească, El din nou insistă pentru  întoarcerea ei. Putem să ne închipuim, prin comparație, cât de mare trebuie să fie bucuria în cer când un singur suflet se întoarce cu adevărat la Dumnezeu. Pe măsura durerii este și bucuria. El nu-i face nici o mustrare, așa cum păstorul cel bun nu-și mustră oaia rătăcită când o găsește , ci îi leagă rănile, o strânge în brațele Sale, o pune pe umăr și o duce plin de bucurie în staul, lângă celelalte oi. Bucuria mântuirii sufletelor pierdute este singura bucurie care s-a putut observa la Domnul Isus  cât timp a stat pe pământ. Iată ce spune El ucenicilor care s-au înapoiat din misiunea lor:” Nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri”. Isus în ceasul acela , S-a bucurat în Duhul Sfânt. Această bucurie a dat-o El ucenicilor Săi în seara Cinei cea de Taină, când a spus :
” Bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:11). 

Dacă te bucuri de mântuirea pe care ai primit-o te vei bucura și de mântuirea altor oameni. Cât de atenți trebuie să fim, toți cei care am făcut legământ cu Domnul, cei care prin credință și pocăință, am intrat în staulul Lui, ca să nu părăsim turma Lui, pentru că părăsind turma, rătăcim prin văile lumii păcatului, printre spinii îngrijorărilor vieții, și ne poate costa viața. Când pierzi din ochi pe Marele Păstor, Isus, te-ai rătăcit. Oaia rătăcită, se poate să se rătăcească și singură, dar poate ca și alții s-o rătăcească .  De cele mai multe ori este rătăcită de înșelători; i se pare iarba mai bună pe alt drum decât cel pe care merge păstorul. Diavolul știe să înțele sufletele. De fapt aceasta este calitatea lui,caracterul lui, de a înșela pe alții, pentru ca mai apoi tot el, care este și lup, să le distrugă. Însă nici un suflet nu se rătăcește dacă are întotdeauna înaintea ochilor lui, și dacă-L recunoaște în toate căile lui pe Isus, Marele Păstor. Aceasta este voia lui Dumnezeu, ca să fim mântuiți.  De aceea a dat Dumnezeu ce a avut mai scump, pe singurul Său Fiu ca jertfa pentru mântuire, și prin El să adune în staulul Său toate oile rătăcite.
Orice suflet este important înaintea lui Dumnezeu, este ca un mărgăritar de mare preț înaintea lui Dumnezeu. 
Se povestește că într-o biserică  din Alexandria, trăia prin sec. IV, o fecioară bogată, creștină numai cu numele, care nu dăruia nimic din averile sale pentru lucrarea de câștigare de suflete.  Sf. Macarie cel Mare, care o cunoștea, o întâlnește într-o zi și îi spune:” Știu undeva de cumpărat multe smaralde și rubine prețioase, care costa numai 500 de taleri, deși fiecare valoreaza o avere”  Auzind aceasta , fecioara i-a dat cei 500 de taleri. El a luat banii și nu i-a dat socoteală multă vreme de ei. Într-o zi ea îl întreabă despre ceea ce i-a promis că-i cumpără. Atunci el a dus-o la orfelinatul său și i-a spus:”Aici sunt smaraldele”; și deschizând o altă ușă unde erau bolnavii, i-a spus:” Aici sunt rubinele”. Fecioara a rămas atât de mișcată, încât a început să plângă și s-a pocăit cu adevărat. După aceea, viața i-a fost alta; I se deschise-se și ei ochii să vadă ceea ce are preț înaintea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu a dăruit tot ce avea mai scump pentru mântuirea noastră,
și noi să dăm tot ce avem pentru împlinirea voii Lui. 

Să nu excludem pe nimeni din dragostea noastră, oricine ar fi, oricât de păcătos ar fi. Să răspândești bucuria cerului, adică bucuria mântuirii, oriunde mergi, iată încă o pricină de bucurie pentru cer. A împlini voia lui Dumnezeu înseamnă a avea pe inimă mântuirea tuturor oamenilor, cuprinzându-i pe toți, oricât de rătăciți ar fi. Așa a făcut Isus, Bunul Păstor.