Close

November 7, 2018

1 Genealogiile

Mt 1:1-17 & Lc 3:28-38

A. Precum Vechiul Testament a început cu acel soliloc -dialog misterios cu Sine Însăși, al Creatorului: “Să facem om după chipul și asemănarea noastră!”, tot așa Noul Testament începe cu un Om -Cartea neamului lui Isus Hristos. Un Om care ne amintește de vedenia de noapte a lui Daniel în care profetul privește patru fiare care au ieșit pe ‘Marea cea Mare’. O vedenie despre forțe și puteri ale lumii acesteia, împărății care stăpânesc cu asprime și determină cursul istoriei. Dar, ca și o contrabalansare a apariției fiarelor pe ‘Marea cea Mare,’ Daniel vede apărând pe norii cerului “Unul ca un Fiu al Omului” -Dan 7:13-15, care coboară înspre noi. Omul Isus Hristos este revelat la începuturile Noului Legământ ca unul care vine însă din istoria umanității, dar aducând cu El o nouă realitate, aceea a marii Îndurări a Tatălui. Omul care a călătorit istoria plină de zbucium, durere, și violență a umanității, tot timpul alături de noi, dar într-un mod tainic. 

B. Genealogiile ne mai vorbesc și despre adâncimea compromisului rasei umane, acea adâncime a păcatului care marchează umanitatea într-un mod sumbru cu ștampila sa. Astfel privim relații compromise ca a lui Iuda și Tamar, David și văduva lui Urie, împreună cu alte caractere decăzute la un nivel greu de explicat, fie de imoralitate ca și Rahav, fie de idolatrie ca și Solomon, Ahaz, Manase -2 Regi 21:16 ale căror tronuri sunt lipicioase/îmbibate cu sângele victimelor nevinovate. Nu trebuie trecut cu vederea nici moștenirea de neam a lui Rut moabita, descendentă a unui neam care se identifica cu urâciunea lui Chemoș. Deci, avem înaintea noastră oarecum o istorie sumbră, rușinoasă, plină de păcat și eșec. Dar o istorie în care s-a coborât Dumnezeu.  Întruparea despre care ne vorbesc genealogiile este de fapt coborârea Ființei Divine spre a ne elibera de aroganța și natura coruptă, și compromisă încă din Eden. O eliberare prin umilință, slujire, și lepădarea de Sine din partea Fiului pentru a se identifica cu noi.

C. Totuși genealogiile ne amintesc și despre mila, harul, și credincioșia lui Dumnezeu. În lista din Evanghelia după Matei, evanghelistul începe șirul cu Avraam, ‘fiul lui David, fiul lui Avraam’ ca un mesaj subtil dar plin de confidentă și autenticitate despre credincioșia Creatorului față de rasa umană. Această credincioșie cere în schimb ascultare și smerenie din partea creaturilor, deși nu este condiționată însă de acestea. Avraam este emblema fidelității lui Dumnezeu, Iar Patriarhul, deși deficitar în unele aspecte ale vieții personale, reflectă ascultarea și smerenia cerută de Suveran.

D. Cel de-al patrulea lucru despre care ne vorbesc genealogiile este faptul că “Omul” care coboară/vine în istoria unității este pentru toată lumea. Luca, în lista sa, ni-l prezintă pe Isus ca fiind fiul lui Adam – acela creat de mâinile Tatălui Suveran. Astfel comunitatea pe care Isus o stabilește, sau o înființează, nu este numai ‘un nou Israel,’ ci întreaga rasă umană pe care Mântuitorul o îmbrățișează și se dăruiește pentru ea. În El, și numai în El, Fiara care ne urmărește pe fiecare dintre noi este acum biruită și îmblânzită. Astfel omul complet și întreg apare acum pe fondul istoriei, dar nu independent de Dumnezeu ci Fiul Acestuia.

E. O altă contribuție pe care genealogiile le au este de a-l prezenta pe Mântuitorul ca descendent de drept la tronul lui David. Există în pericopa din Matei o înșiruire de trei cete de câte 14 nume (v1:17 Deci, de la Avraam până la David, sunt paisprezece neamuri de toate; de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.). Unii teologi sunt de părere că aceasta ar fi echivalent valorii numerice consoanelor -DVD (4+6+4), consoane care reprezintă numele marelui rege David. Iar Isus vine în această ceată de descendenți, nu numai ca și moștenitor al tronului, ci chiar El fiind Regele Regilor!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *